- Luca 2:10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
- Luca 2:11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
- Luca 2:12 Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
- Luca 2:13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
- Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
- Luca 2:15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
- Luca 2:16 S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
- Luca 2:17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
- Luca 2:18 Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
- Luca 2:19 Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
- Luca 2:20 Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
- Isus adus în Templu
- Luca 2:21 Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.
- Luca 2:22 Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
- Luca 2:23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”,
- Luca 2:24 şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.
- Cântarea lui Simeon
- Luca 2:25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
- Luca 2:26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
- Luca 2:27 El a venit în Templu mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
- Luca 2:28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
- Luca 2:29 „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
- Luca 2:30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
- Luca 2:31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
- Luca 2:32 lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”
- Luca 2:33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
- Luca 2:34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
- Luca 2:35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
- Luca 2:36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
- Luca 2:37 Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
- Luca 2:38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.
- Întoarcerea la Nazaret
- Luca 2:39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
- Luca 2:40 Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
- Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
- Luca 2:41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor.
- Luca 2:42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
- Luca 2:43 Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.
- Luca 2:44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
- Luca 2:45 Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
- Luca 2:46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
- Luca 2:47 Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
- Luca 2:48 Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”
- Luca 2:49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
- Luca 2:50 Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
- Luca 2:51 Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
- Luca 2:52 Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
- Propovăduirea lui Ioan Botezătorul
- Luca 3:1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei;
- Luca 3:2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
- Luca 3:3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
- Luca 3:4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
- Luca 3:5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
- Luca 3:6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.’”
- Luca 3:7 Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
- Luca 3:8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
- Luca 3:9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.”
- Luca 3:10 Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
- Luca 3:11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”
- Luca 3:12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”
- Luca 3:13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”
- Luca 3:14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”
- Luca 3:15 Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Hristosul,
- Luca 3:16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
- Luca 3:17 Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
- Închiderea lui Ioan
- Luca 3:18 Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia şi-i dădea încă multe alte îndemnuri.
- Luca 3:19 Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe care le făcuse,
- Luca 3:20 a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.
- Botezul lui Isus
- Luca 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
- Luca 3:22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”
- Cartea neamului lui Isus Hristos
- Luca 3:23 Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
- Luca 3:24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
- Luca 3:25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
- Luca 3:26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
- Luca 3:27 fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
- Luca 3:28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
- Luca 3:29 fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
- Luca 3:30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
- Luca 3:31 fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
- Luca 3:32 fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
- Luca 3:33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
- Luca 3:34 fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
- Luca 3:35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
- Luca 3:36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
- Luca 3:37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
- Luca 3:38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
- Ispitirea lui Isus Hristos
- Luca 4:1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
- Luca 4:2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
- Luca 4:3 Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.”
- Luca 4:4 Isus i-a răspuns: „Este scris : ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”
- Luca 4:5 Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului,
- Luca 4:6 şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
- Luca 4:7 Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
- Luca 4:8 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris : ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.’”
- Luca 4:9 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
- Luca 4:10 căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’;
- Luca 4:11 şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’”
- Luca 4:12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.’”
- Luca 4:13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
- Isus în Galileea
- Luca 4:14 Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
- Luca 4:15 El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.
- Isus propovăduieşte la Nazaret
- Luca 4:16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească
- Luca 4:17 şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
- Luca 4:18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi
- Luca 4:19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
- Luca 4:20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
- Luca 4:21 Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.”
- Luca 4:22 Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
- Luca 4:23 Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum .’”
- Luca 4:24 „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.
- Luca 4:25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel,
- Luca 4:26 şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
- Luca 4:27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.”
- Luca 4:28 Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
- Luca 4:29 Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
- Luca 4:30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.
- Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum
- Luca 4:31 S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
- Luca 4:32 Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.
- Luca 4:33 În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare:
- Luca 4:34 „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.”
- Luca 4:35 Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.
- Luca 4:36 Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!”
- Luca 4:37 Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.
- Vindecarea soacrei lui Simon
- Luca 4:38 După ce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea.
- Luca 4:39 El S-a plecat spre ea, a certat frigurile şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.
- Vindecarea mai multor bolnavi
- Luca 4:40 La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.
- Luca 4:41 Din mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul.
- Luca 4:42 Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
- Luca 4:43 Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”
- Luca 4:44 Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
- Pescuirea minunată
- Luca 5:1 Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
- Luca 5:2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.
- Luca 5:3 S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
- Luca 5:4 Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”
- Luca 5:5 Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
- Luca 5:6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
- Luca 5:7 Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
- Luca 5:8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”
- Luca 5:9 Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră.
- Luca 5:10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”
- Luca 5:11 Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.
- Vindecarea unui lepros
- Luca 5:12 Isus era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.”
- Luca 5:13 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra.
- Luca 5:14 Apoi, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”
- Luca 5:15 Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
- Luca 5:16 Iar El Se ducea în locuri pustii şi Se ruga.
- Vindecarea unui slăbănog
- Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
- Luca 5:18 Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.
- Luca 5:19 Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
- Luca 5:20 Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!”
- Luca 5:21 Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
- Luca 5:22 Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?
- Luca 5:23 Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă’?
- Luca 5:24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ‘Ţie îţi poruncesc’”, a zis El slăbănogului, „‘scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.’”
- Luca 5:25 Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
- Luca 5:26 Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”
- Chemarea lui Levi
- Luca 5:27 După aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!”
- Luca 5:28 Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El.
- Luca 5:29 Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
- Luca 5:30 Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?”
- Luca 5:31 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
- Luca 5:32 N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
- Întrebarea despre post
- Luca 5:33 Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau.”
- Luca 5:34 El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?
- Luca 5:35 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.”
- Luca 5:36 Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.
- Luca 5:37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
- Luca 5:38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează.
- Luca 5:39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi.’”
- Spicele de grâu şi Sabatul
- Luca 6:1 Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
- Luca 6:2 Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”
- Luca 6:3 Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
- Luca 6:4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?”
- Luca 6:5 Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”
- Omul cu mâna uscată
- Luca 6:6 În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată.
- Luca 6:7 Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
- Luca 6:8 Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc.” El s-a sculat şi a stat în picioare.
- Luca 6:9 Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”
- Luca 6:10 Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
- Luca 6:11 Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
- Alegerea celor doisprezece
- Luca 6:12 În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
- Luca 6:13 Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume:
- Luca 6:14 pe Simon, pe care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu,
- Luca 6:15 pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul,
- Luca 6:16 pe Iuda, fiul lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.
- Felurite vindecări
- Luca 6:17 S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
- Luca 6:18 Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.
- Luca 6:19 Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
- Fericirile
- Luca 6:20 Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
- Luca 6:21 Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
- Luca 6:22 Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
- Luca 6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.
- Luca 6:24 Dar vai de voi, bogaţilor , pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!
- Luca 6:25 Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!
- Luca 6:26 Vai de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!
- Iubirea vrăjmaşilor
- Luca 6:27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
- Luca 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
- Luca 6:29 Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
- Luca 6:30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
- Luca 6:31 Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
- Luca 6:32 Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
- Luca 6:33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
- Luca 6:34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
- Luca 6:35 Voi, însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi.
- Luca 6:36 Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
- Paiul şi bârna, pomul şi roada
- Luca 6:37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
- Luca 6:38 Daţi , şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
- Luca 6:39 Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
- Luca 6:40 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
- Luca 6:41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
- Luca 6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
- Luca 6:43 Nu este niciun pom bun care să facă roadă rea şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
- Luca 6:44 Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
- Luca 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
- Casa zidită pe stâncă
- Luca 6:46 De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?
- Luca 6:47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
- Luca 6:48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
- Luca 6:49 Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”
- Vindecarea robului unui sutaş
- Luca 7:1 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
- Luca 7:2 Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.
- Luca 7:3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
- Luca 7:4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine,
- Luca 7:5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.”
- Luca 7:6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
- Luca 7:7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
- Luca 7:8 Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.”
- Luca 7:9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.”
- Luca 7:10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
- Învierea fiului văduvei din Nain
- Luca 7:11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
- Luca 7:12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
- Luca 7:13 Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”
- Luca 7:14 Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te , îţi spun!”
- Luca 7:15 Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
- Luca 7:16 Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
- Luca 7:17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
- Trimişii lui Ioan Botezătorul
- Luca 7:18 Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
- Luca 7:19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
- Luca 7:20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’”
- Luca 7:21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
- Luca 7:22 Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
- Luca 7:23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
- Mărturia lui Isus despre Ioan
- Luca 7:24 După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
- Luca 7:25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.
- Luca 7:26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc.
- Luca 7:27 El este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’
- Luca 7:28 Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
- Luca 7:29 Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
- Luca 7:30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
- Luca 7:31 Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
- Luca 7:32 Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.’
- Luca 7:33 În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac.’
- Luca 7:34 A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.’
- Luca 7:35 Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
- Femeia păcătoasă
- Luca 7:36 Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.
- Luca 7:37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor
- Luca 7:38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
- Luca 7:39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
- Luca 7:40 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.
- Luca 7:41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci.
- Luca 7:42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
- Luca 7:43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
- Luca 7:44 Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
- Luca 7:45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
- Luca 7:46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
- Luca 7:47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
- Luca 7:48 Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”
- Luca 7:49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
- Luca 7:50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”
- Isus propovăduieşte Evanghelia
- Luca 8:1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El
Între pământ şi cer
Autor:
Lucica Boltaşu
|
Album:
Pâinea Vieții
|
Tematica:
Nașterea Mântuitorului
Resursa adaugata de lboltasu in 12/12/2011
Resursa adaugata de lboltasu in 12/12/2011
Referințe
Între pământ şi cer, stă agăţat destinul,
Acelora ce trec nepăsători prin lume,
Acolo printre vânturi şi meteori, satinul
Celei mai calde stele, prezice o minune.
În şoaptele iubirii şi-a bucuriei sfinte,
Ce doar Dumnezeirea o poate da deplin,
Se-aude corul slavei, cântând fără cuvinte,
O epopee sacră, a Pruncului divin.
Acorduri mii se-nalţă spre infinita zare
Şi cald fior pătrunde în inime de piatră,
Se pregăteşte cerul de marea sărbătoare
Şi trâmbiţe răsună, acum, ca niciodată.
Între pământ şi cer se află promisiunea,
Un semn de împăcare cu Tatăl, Dumnezeu,
O ungere prin care ni s-a născut Minunea,
Odrasla, Fiu de Rege, Sfetnic şi Domn al meu.
Într-un staul, pe paie, înconjurat de vite,
Intra Isus în lume, umil şi-nfrigurat,
Purta în El tot cerul, cu stele infinite,
El Însuşi un Luceafăr, în lumea de păcat.
A poposit o vreme Lumina şi-ndurarea,
O scurtă preumblare pe-acest pământ ostil,
Aştept şi-acum fierbinte, bătătorind cărarea,
Sub paşii mei haotici, să vină-Acel Copil.
Am pregătit noi daruri, pentru Fiinţa dragă,
Aur, tămâie, smirnă, în sufletu-mi pribeag,
Le-aşez în ieslea sfântă şi viaţa mea întreagă,
O dăruiesc de-asemeni, Copilului cel drag.
Între pământ şi cer, stă mărturie-o cruce,
Pe un fundal profetic, răzbind peste milenii,
Nici focul şi nici apa nu i-au putut aduce
Pieirea, ci din contră, o înnoiesc mirenii.
Şi an de an răsună, colinda minunată,
Osana, Aleluia, ni s-a născut Mesia!
Din inimă făcut-am o iesle-nmiresmată,
Să pun în ea pe Pruncul, ce L-a născut Maria!
12/12/11, Barcelona- Lucica Boltasu
Acelora ce trec nepăsători prin lume,
Acolo printre vânturi şi meteori, satinul
Celei mai calde stele, prezice o minune.
În şoaptele iubirii şi-a bucuriei sfinte,
Ce doar Dumnezeirea o poate da deplin,
Se-aude corul slavei, cântând fără cuvinte,
O epopee sacră, a Pruncului divin.
Acorduri mii se-nalţă spre infinita zare
Şi cald fior pătrunde în inime de piatră,
Se pregăteşte cerul de marea sărbătoare
Şi trâmbiţe răsună, acum, ca niciodată.
Între pământ şi cer se află promisiunea,
Un semn de împăcare cu Tatăl, Dumnezeu,
O ungere prin care ni s-a născut Minunea,
Odrasla, Fiu de Rege, Sfetnic şi Domn al meu.
Într-un staul, pe paie, înconjurat de vite,
Intra Isus în lume, umil şi-nfrigurat,
Purta în El tot cerul, cu stele infinite,
El Însuşi un Luceafăr, în lumea de păcat.
A poposit o vreme Lumina şi-ndurarea,
O scurtă preumblare pe-acest pământ ostil,
Aştept şi-acum fierbinte, bătătorind cărarea,
Sub paşii mei haotici, să vină-Acel Copil.
Am pregătit noi daruri, pentru Fiinţa dragă,
Aur, tămâie, smirnă, în sufletu-mi pribeag,
Le-aşez în ieslea sfântă şi viaţa mea întreagă,
O dăruiesc de-asemeni, Copilului cel drag.
Între pământ şi cer, stă mărturie-o cruce,
Pe un fundal profetic, răzbind peste milenii,
Nici focul şi nici apa nu i-au putut aduce
Pieirea, ci din contră, o înnoiesc mirenii.
Şi an de an răsună, colinda minunată,
Osana, Aleluia, ni s-a născut Mesia!
Din inimă făcut-am o iesle-nmiresmată,
Să pun în ea pe Pruncul, ce L-a născut Maria!
12/12/11, Barcelona- Lucica Boltasu
Statistici
- Vizualizări: 5015
- Export PDF: 852
- Comentarii: 3
- Gramatical 1
- Diacritice 1
- Conținut 1
Opțiuni
Pe un fundal profetic, razbind peste milenii,
Nici focul si nici apa nu i-au putut aduce
Pieirea, ci din contra, o innoiesc mirenii.
Foarte frumos! Fii binecuvântată de Domnul....felicitări!
fiţi binecuvântată, pace şi bucurii cu prilejul sărbătorilor şi în continuare multă inspiraţie divină